Ridică-te Gheorghe

Nu pentru-o lopată de rumenă pâine
Nu pentru patule, nu pentru pogoane
Ci pentru văzduhul tău liber de mâine
Ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!

Pentru sângele neamului tău curs prin şanţuri
Pentru cântecul tău ţintuit în piroane
Pentru lacrima soarelui tău pus în lanţuri
Ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!

Nu pentru mânia scrâşnită-n măsele
Ci ca să aduni chiuind pe tapsane
O claie de zări şi-o căciula de stele
Ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!

Aşa, ca să bei libertatea din ciuturi
Şi-n ea să te-afunzi ca un cer în bulboane
Şi zărzării ei peste tine să-i scuturi
Ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!

Şi ca să pui tot sărutul fierbinte
Pe praguri, pe prispe, pe uşi, pe icoane
Pe toate ce slobode-ţi ies inainte
Ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!

Ridică-te, Gheorghe, pe lanţuri, pe funii!
Ridică-te, Ioane, pe sfinte ciolane!
Şi sus, spre lumina din urmă-a furtunii
Ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!