Frică-mea

Ar fi atâtea de spus, măi tati
Nu ştiu cum să-ncep de mic am luat-o încet
Încet în sus şi nu e vreun drum pe Jepi
Juma’ de viaţă aşa de high că din
Al meu pai sunt nori pe cer
Am făcut tot ce am vrut şi când n-am putut
Am făcut gât
Acum am un nod în el, mă sperie frica
Că n-am avut plăcerea
Sincer să fiu, Yamato striga
Eu am preferat tăcerea
Că nu mi-a surâs să fiu doar unul dintre
Am vrut să fiu acela
Strâmtorat de mulţi, am trecut printre
Am vrut să fiu Magellan
Să calc unde nimeni nu a
Călcat ca Jean Luc Picard
Da’ ca s-o fac câţi bani am spart
În mod retard îi pun pe card acum
Nu-i mai toc, mai puţin DOC
E mai mult Vlad acum
Tu fată, piesa cea mai importantă
O să te bag pe album
Căci iată cum deodată viaţa mea cea libertină
A ajuns dictată, tată, de ce
Simt pentru maică ta, pentru tine
Şi da, mă sperie văru’ viitor
Dar îmi prinde bine că-s mai ok cu sine
Aşa temător decât plin de mine zic

Egoist e omul de la Eva-ncoace
Iubeşte şi se dăruieşte tot pentru el o face
Simţirea mea vorbeşte, doar că raţiunea tace
Ştiu mintea mă minte, dar ce bine se preface

Eşti frica-mea egoist sunt eu că
Nu-s mai mult de-un om
Am o casă, ai venit tu
Rămâne să plantez un pom
Ce-ţi zic acum rămâne şi după ce dorm
Ultimul somn
Ca să le spui şi a lor tăi pui de bunicul lor
Eşti frică-mea

De ce nu dormi Eva? Ai treabă?
Stai în picioare? Te-ai ridicat singură?
Te-ai înecat?