O, Ramai
Mihai Eminescu
O, ramâi, ramâi la mine
Te iubesc atât de mult
Ale tale doruri toate
Numai eu ştiu să le-ascult
În al umbrei întuneric
Te asamăn unui prinţ
Ce se uit-adânc în ape
Cu ochi negri si cuminţi
Şi prin vuietul de valuri
Prin mişcarea naltei ierbi
Eu te fac s-auzi în taină
Mersul cârdului de cerbi
Eu te văd răpit de farmec
Cum îngâni cu glas domol
În a apei strălucire
Întinzând piciorul gol
Şi privind în luna plină
La văpaia de pe lacuri
Anii tăi se par ca clipe
Clipe dulci se par ca veacuri
Astfel zise lin pădurea
Bolţi asupră-mi clătinând
Şuieram l-a ei chemare
Ş-am ieşit în câmp râzând
Astăzi chiar de m-aş întoarce
A-nţelege n-o mai pot
Unde eşti, copilărie
Cu pădurea ta cu tot