Întoarcea acasă
Prea multă vreme-a trecut
Sunt șase ani – tot nu pot să uit
Am lângă mine 6000 de ostași
Bravi urmași
Nu sunt lași
Tronul Moldovei trebuie să îl iau
Moartea cu moarte se spală și vreau
Petru să ceară în genunchi să îl iert
În genunchi să îl iert...
Astăzi e clipa ce-aștept
Clipa ce arde adânc în piept
Ori am să plec după Regele meu...
Ori câștig!
Ori înving!
Vlad Vodă Țepeș mi-a dat oameni de-ai lui
Va curge sânge... oare sângele cui?
Văd drept în zare, Doljeștiul e plin
Armata lui Aron așteaptă să vin
Cu vântul din spate, pornește asaltul
Ștefan cel Mare atacă nervos
Săbiile taie din carnea trădării
Sângele spală dureri și păcat
Armata lui Petru aleargă zdrobită
Dar nu-i destul pentru tot ce-au făcut
Nu doar o zi, ci chiar două, împletite
Ștefan îi vânează aprig, fără de somn!
Și îi prinde
La Orbic din nou!!!
Toți ce-au luat sabia
De sabie-au pierit
Doar Petru Aron
În Polonia a fugit!
Moldova e tot ce iubesc
Tributul către turci n-am să-l mai plătesc
Încă aștept clipa să mă răzbun
Nu acum...
Nu acum...